Lichidul de frână este fluidul care transmite forța apăsării pe pedală către etrierii și cilindrii de la roți, iar în mod obișnuit se înlocuiește la fiecare doi ani, indiferent de kilometri. Motivul este că lichidul atrage apă din aer, iar apa îi coboară punctul de fierbere și atacă încet metalul din interiorul circuitului.
Un sistem hidraulic funcționează pentru că lichidele nu se comprimă. Când apeși pedala, pistonul din pompa centrală împinge lichidul prin conducte, iar acesta apasă pistoanele din etrieri. Dacă în circuit apar bule de abur sau de aer, pedala se înmoaie, pentru că gazele, spre deosebire de lichid, se comprimă. De aici vine senzația de pedală care coboară aproape de podea, deși mașina încă are plăcuțe și discuri în stare bună.
Ce este lichidul de frână și de ce îmbătrânește?
Majoritatea mașinilor de serie folosesc lichide pe bază de glicol, clasificate DOT 3, DOT 4 și DOT 5.1. Sunt higroscopice, adică absorb umezeala din aer, inclusiv prin pereții furtunurilor de cauciuc, chiar dacă rezervorul stă închis. Există și DOT 5, pe bază de silicon, care nu se amestecă cu cele pe bază de glicol și apare rar la mașinile obișnuite.
Cifra din denumire arată clasa de performanță, iar punctul de fierbere minim cerut de standard crește odată cu ea. Contează în special valoarea pentru lichidul „umed”, adică cel care a absorbit deja apă, pentru că așa arată el după un an sau doi în mașină.
| Tip | Bază | Fierbere minimă, lichid nou | Fierbere minimă, lichid umed |
|---|---|---|---|
| DOT 3 | glicol | 205 °C | 140 °C |
| DOT 4 | glicol | 230 °C | 155 °C |
| DOT 5.1 | glicol | 260 °C | 180 °C |
| DOT 5 | silicon | 260 °C | 180 °C |
Diferența dintre coloane explică totul. La o coborâre lungă la deal, discurile și etrierii se încing puternic, iar căldura ajunge în lichid. Dacă acesta conține apă și fierbe, apar bule de vapori, iar frâna își pierde brusc eficiența, fenomen numit în mod curent „fading”.
Cum verifici nivelul și culoarea lichidului?
Verificarea durează un minut și nu cere unelte. Parchează mașina pe teren plan, deschide capota și caută rezervorul mic, de obicei translucid, montat pe pompa centrală de lângă bord. Pe perete are două marcaje, MIN și MAX, iar nivelul trebuie să stea între ele.
- Șterge capacul cu o cârpă curată înainte să-l deschizi, ca să nu intre praf în circuit.
- Uită-te la nivel fără să deschizi dacă rezervorul permite; deschide doar când e nevoie și închide la loc imediat.
- Compară culoarea cu o sticlă nouă: lichidul proaspăt e limpede, cu nuanță de galben pal, iar cel vechi devine maro sau aproape negru.
- Notează nivelul, ca să observi scăderile de la o verificare la alta.
Un nivel care scade foarte lent este normal: pe măsură ce plăcuțele se subțiază, pistoanele din etrieri ies mai mult și iau mai mult lichid. O scădere rapidă sau pete umede lângă roți arată însă o scurgere, iar mașina nu mai trebuie condusă până nu e verificată la service. Dacă vrei să înțelegi mai bine întregul lanț, citește și cum este alcătuit sistemul de frânare.
Cât de des trebuie înlocuit?
Regula cea mai întâlnită în cărțile tehnice este la doi ani, cu variații în funcție de producător. Unele mărci cer schimbarea după 30.000 sau 60.000 de kilometri, altele o leagă strict de timp. Manualul mașinii are ultimul cuvânt, iar specificația lichidului (de pildă DOT 4) este scrisă acolo și, de multe ori, pe capacul rezervorului.
Condusul în zone de munte, remorcarea, traficul aglomerat cu opriri dese și stilul sportiv încing frânele mai des și grăbesc nevoia de schimb. Un tester special măsoară conținutul de apă din lichid; mulți mecanici recomandă înlocuirea când acesta se apropie de 3%. Schimbul se face cu golirea completă a circuitului, nu doar cu completarea rezervorului, iar la mașinile cu ABS este bine ca purjarea să o facă un atelier cu echipament adecvat. Momentul ideal este chiar în cadrul unei vizite periodice, la fel ca atunci când afli de ce este utilă revizia tehnică periodică.
Ce semne arată că lichidul sau circuitul au probleme?
- pedala se simte spongioasă sau coboară mai jos decât de obicei;
- pedala se lasă încet spre podea când o ții apăsată la semafor;
- frânarea devine slabă după o coborâre lungă și revine după ce frânele se răcesc;
- se aprinde lampa de pe bord pentru frână sau pentru nivelul lichidului;
- apar pete uleioase pe jantă sau pe asfalt lângă o roată.
Dacă o singură roată trage sau scârțâie, cauza poate fi alta; pentru acel caz este util materialul despre motivele pentru care scârțâie frânele.
Ce greșeli se fac cel mai des?
Prima este amestecul de tipuri. DOT 3, 4 și 5.1 sunt compatibile între ele pe bază de glicol, dar DOT 5 pe bază de silicon nu se pune niciodată peste ele. A doua este folosirea unei sticle deschise de luni de zile, pentru că lichidul din ea a absorbit deja umezeală. A treia este completarea nivelului fără a căuta cauza scăderii.
Mai există o greșeală mărunță, dar costisitoare: lichidul de frână strică vopseaua. Dacă s-a vărsat pe aripă sau pe stâlp, se spală imediat cu multă apă, nu se șterge uscat. Mănușile sunt utile, pentru că lichidul irită pielea și ochii.
Întrebări frecvente
Pot completa singur lichidul de frână?
Poți aduce nivelul la MAX cu lichidul indicat de producător, dar dacă a scăzut sub MIN trebuie căutată cauza. Schimbul complet merită lăsat unui atelier.
Contează dacă mașina stă mult pe loc?
Da. Lichidul absoarbe umezeală și când mașina nu circulă, așa că termenul de doi ani se numără în timp, nu doar în kilometri.
Pot trece de la DOT 4 la DOT 5.1?
În general da, ambele sunt pe bază de glicol, dar verifică în manual ce cere producătorul, iar la schimb golește tot circuitul.
