Lichidul de frână este fluidul care transmite presiunea de la pedală la etrierii și cilindrii de frână, iar el trebuie schimbat periodic, de obicei la fiecare doi ani sau conform manualului mașinii. Motivul este că absoarbe umezeală din aer, iar apa îi scade punctul de fierbere și favorizează coroziunea în interiorul sistemului.
Spre deosebire de ulei, lichidul de frână nu se vede că s-a degradat la prima privire și nici nu se consumă prin funcționare. Tocmai de aceea e uitat până când pedala devine moale, iar atunci problema este deja serioasă.
De ce absoarbe lichidul de frână apă?
Majoritatea lichidelor de frână folosite la mașinile de serie sunt higroscopice, adică atrag moleculele de apă din atmosferă. Aerul pătrunde într-o cantitate mică prin porii furtunurilor de cauciuc și prin capacul rezervorului, iar procesul este continuu, chiar dacă nu ai deschis niciodată capacul. Într-un interval de doi ani, conținutul de apă poate ajunge la câteva procente, suficient pentru a schimba comportamentul lichidului.
Aceasta nu înseamnă că ai o scurgere sau o defecțiune. Este un proces fizic normal, dar cu consecințe pe care trebuie să le gestionezi prin întreținere.
Ce se întâmplă când lichidul are prea multă apă?
Apa scade punctul de fierbere. La o frânare puternică, de exemplu la coborârea unui drum lung de munte, discurile și plăcuțele se încălzesc mult, iar căldura trece spre etrier și spre lichid. Dacă lichidul a ajuns să fiarbă, în el se formează bule de vapori. Spre deosebire de lichid, vaporii se comprimă, deci pedala coboară mult, fără să frâneze eficient. Acest fenomen se numește fading prin vaporizare și este una dintre cele mai periculoase situații din punct de vedere al frânării.
Al doilea efect este coroziunea. Apa rezultată în sistem atacă pistoanele, cilindrii și componentele metalice ale unității ABS, iar reparațiile apărute devin mult mai scumpe decât o simplă schimbare de lichid. Verificările de rutină descrise în materialul despre întreținerea corectă a sistemului de frânare includ de obicei și testul lichidului.
Ce înseamnă DOT 3, DOT 4 și DOT 5.1?
Marcajul DOT vine de la Department of Transportation și definește cerințele minime, între care punctele de fierbere uscat și umed. Cu cât numărul este mai mare, în general, cu atât lichidul rezistă la temperaturi mai ridicate. DOT 3, DOT 4 și DOT 5.1 sunt pe bază de glicoli și se pot amesteca din punct de vedere chimic, deși nu este recomandat să faci amestecuri fără motiv. DOT 5, pe bază de silicon, este altceva și nu se amestecă cu cele trei.
Tipul corect îl găsești în manualul mașinii sau pe capacul rezervorului. Nu monta un lichid cu specificație inferioară celei cerute de producător. Poți folosi unul cu specificație superioară, dacă este compatibil cu sistemul, însă alegerea merită discutată cu mecanicul.
| Tip | Bază | Observație |
|---|---|---|
| DOT 3 | Glicol | Cel mai vechi dintre cele trei, higroscopic |
| DOT 4 | Glicol | Cel mai răspândit la mașinile obișnuite |
| DOT 5.1 | Glicol | Punct de fierbere ridicat, compatibil cu DOT 3 și 4 |
| DOT 5 | Silicon | Nu se amestecă cu celelalte și nu este folosit la sistemele cu ABS obișnuite |
Cum verifici starea lichidului?
Primul pas este vizual. Deschide capota și privește rezervorul din plastic translucid: nivelul trebuie să se afle între marcajele MIN și MAX. Un nivel care scade lent poate fi cauza uzurii plăcuțelor, fiindcă pistoanele ies mai mult din etrier și umplu spațiul liber. Un nivel care scade brusc indică o scurgere și cere oprirea mașinii.
Culoarea oferă un indiciu, nu o dovadă. Lichidul nou este, de obicei, aproape incolor sau ușor gălbui; unul vechi devine brun, uneori aproape negru. Dar și un lichid încă destul de limpede poate conține prea multă apă. Singura metodă sigură este măsurarea conținutului de apă cu un tester electronic sau cu bandelete de test, aparate pe care le au majoritatea atelierelor.
Verificarea înainte de un drum lung face parte din rutina descrisă în articolul despre verificarea frânelor înainte de drum, iar lichidul ar trebui inclus acolo.
Cum se schimbă lichidul de frână?
Schimbarea nu înseamnă doar adăugarea de lichid proaspăt peste cel vechi. Lichidul uzat trebuie scos din circuit, la fiecare roată, folosind procedura de purjare. Mecanicul deschide pe rând șuruburile de aerisire de la etrieri, începând de obicei cu roata cea mai îndepărtată de rezervor, și împinge lichid nou până când iese limpede. În paralel, completează rezervorul ca să nu intre aer.
La mașinile cu ABS, unele proceduri cer ca și unitatea hidraulică să fie purjată cu aparatul de diagnoză, ca să fie scos lichidul din blocul modulatorului. Un atelier dotat cu echipamentul potrivit va ști acest lucru.
Nu amesteca lichidul scurs cu cel proaspăt și nu refolosi lichid din recipiente deschise de mult. Bidonul deschis începe imediat să absoarbă umezeală, iar un bidon rămas pe un raft o jumătate de an nu mai este la fel de bun ca unul sigilat.
Cât de des trebuie schimbat?
Regula generală este la fiecare doi ani, indiferent de kilometri, deoarece absorbția apei depinde de timp, nu de rulaj. Unii producători indică intervale diferite, deci manualul rămâne sursa corectă. Dacă mașina este folosită la tractări, în zone de munte sau în condiții de stres, intervalul se scurtează.
Întrebări frecvente
Pot completa rezervorul doar cu lichid proaspăt?
Pentru completări mici, compatibile cu specificația, da, dar este un semnal că ar trebui verificată uzura plăcuțelor sau o posibilă scurgere. Completarea nu înlocuiește schimbarea.
Pedala moale înseamnă întotdeauna lichid vechi?
Nu. Poate însemna aer în sistem, o scurgere, un cilindru uzat sau un servofrână defect. Oprește mașina și cere un control rapid.
Lichidul de frână afectează vopseaua?
Da, lichidul pe bază de glicol poate deteriora vopseaua. Dacă ai vărsat din greșeală, clătește imediat cu apă multă.
